blog despre ce-mi ocupă timpul
Începând cu Android 9, particularizarea vizuală a sistemului va deveni suficient de complicată încât să descurajeze marea majoritate a celor care îl preferau tocmai pentru libertate pe care o oferea la acest capitol. Astfel, Substratum și temele sale vor deveni o amintire.
De exemplu, mie nu-mi place albul care predomină meniurile și sertarele Android 8, așa că am instalat Substratum, am cumpărat o temă pentru el și gata, I’m happy again.
Neștiind că ne vom reîntoarce în Spania, plecarea din septembrie fiind rezultatul unei decizii spontane, în august am pus tomata la punct pentru a face față mirificelor drumuri mioritice, investind în bucșe, capete de bare, bascule și nu mai știu ce, niște bani pe care clar nu i-aș fi recuperat măritând-o o lună mai târziu. Banii fiind deja dați și șansele de recuperare inexistente, am decis să o luăm cu noi.
Înmatricularea unui autoturism în Spania este o procedură foarte simplă și se poate realiza în mai puțin de o săptămână dacă știi unde să mergi și ce să ceri. Noi n-am știut, iar cum aveam 6 luni la dispoziție pentru a o înmatricula, timp în care am circulat cu ea fără probleme cu numerele și asigurarea din România, le-am făcut pe toate ardelenește, pas cu pas.
Mi-am pierdut complet apetitul pentru montat și configurat sisteme din momentul în care am aflat că patronul era român. Ar fi trebuit să-mi dau seama de asta încă de când mi s-a spus că n-avem pauză pentru micul dejun și doar 30 de minute pauză de prânz în condițiile in care peste 90% dintre job-urile din Spania le au pe ambele, a doua chiar și de 2 ore.
Fiind în perioada de probă i-am comunicat șefului de departament intenția de a-mi vedea de viața mea de îndată ce-mi găsește un substitut, misiune pentru care le-am acordat cele două săptămâni de bun simț. Atunci l-am cunoscut pe „Miguel”, patronul, un românaș de-al nostru ajuns patron din speculă și mult rahat mâncat când era mic.
Când eram aproape convins că Mi 5-ul va fi ultimul meu telefon de la Xiaomi, aceștia lansează Mi A1 în propriile-i magazine din Europa, printre care și-n unul aflat la doar 10 minute de noul meu job… Ghinion, ghinion pur!
L-am înfiat în urmă cu puțin peste două săptămâni, iar în tot acest timp i-am făcut tot felul de lucruri. În primul rând i-am instalat Magisk (pentru că Android-ul nativ nu e chiar atât de practic pe cât ne imaginam mulți) și Xposed (pentru că YouTube Red nu este disponibil nici în Spania, iar alea 3-4 anunțuri ce-ți întrerup fiecare video redat cer insistent AdAway-ul).
După cum v-am spus deja, am plecat din România la începutul lunii, iar acesta este primul articol din seria despre cum ne acomodăm în noua locație, Madrid. Deși plănuisem totul pentru a ne stabili în Barcelona, niște inconveniente de ultim moment, apărute cu 2 zile înainte de a pleca din țară, ne-au forțat să abandonăm planul și să facem unul nou. Soarta.
Oricum, de rămas nu mai puteam rămâne nicio zi în plus. Bagajele erau pregătite, urma să predăm cheile de la apartamentul în care am locuit în București, așa că ne-am luat inima în dinți și-am plecat; ce-o fi, o fi, ne-am zis.
Pe 6 septembrie am plecat din București, am înnoptat la Cluj, de unde am pornit spre Madrid, unde am și ajuns cu bine pe 9, la 15:00, adică 2 zile mai târziu.
Când nu am anunțat autoritățile statului că mi-am plătit impozitele pentru o factură de 100 de lei, mi s-a pus poprire pe conturi, am fost amendat și tratat ca un infractor, mi-am asumat vinovăția și am mers mai departe.
Când am fost penalizat deoarece n-am plătit la timp impozitul pe venit deoarece ANAF-ul mi-a trimis decizia de impunere la o adresă la care nu mai locuiam de aproape 7 luni, decizie transmisă printr-o recomandată cu confirmare de primire, semnată și agățată în gard de către același factor poștal care ulterior a ridicat indolent din umeri și mi-a promis „cu mâna pe inimă că nu se va mai întâmpla”, mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.
Când mi-au fost aruncate în scârbă și-am fost retrimis la coadă, de două ori consecutiv, actele din dosarul generos întocmit pentru a mi se permite să plătesc timbrul de mediu (prima dată pentru că nu erau „în ordinea de pe fluturaș”, iar a doua oară fiindcă nu am scris pe fiecare copie „conform cu originalul”), mi-am asumat vinovăția și-am mers mai departe.
Acest blog folosește cookie-uri! Continuând navigarea acceptați acest lucru. Detalii.
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.