Suntem bine

După cum v-am spus deja, am plecat din România la începutul lunii, iar acesta este primul articol din seria despre cum ne acomodăm în noua locație, Madrid. Deși plănuisem totul pentru a ne stabili în Barcelona, niște inconveniente de ultim moment, apărute cu 2 zile înainte de a pleca din țară, ne-au forțat să abandonăm planul și să facem unul nou. Soarta.

Oricum, de rămas nu mai puteam rămâne nicio zi în plus. Bagajele erau pregătite, urma să predăm cheile de la apartamentul în care am locuit în București, așa că ne-am luat inima în dinți și-am plecat; ce-o fi, o fi, ne-am zis.

Pe 6 septembrie am plecat din București, am înnoptat la Cluj, de unde am pornit spre Madrid, unde am și ajuns cu bine pe 9, la 15:00, adică 2 zile mai târziu.

Am dormit 4 ore în Slovenia, altele 3 în Franța și încă 2 în Spania, lângă La Junquera; în mașină, ca orice emigrant ordinar, că era burdușită de lucruri de care mai aveam nevoie…

Cu tomata în Cepsa

Pe 12 mi s-a oferit un post de zugrav. Am acceptat. Între timp am trimis C.V.-uri la toate job-urile în IT pentru care îndeplineam cerințele. Joi, pe 21 am fost chemat la primul interviu, am renunțat la scurta carieră de zugrav, iar din 22 montez și configurez sisteme.

Și Oana a început, între timp, să lucreze pe un post de agent la o casă de pariuri locală.

Așa e la început, iar când ajungi într-o țară străină —deși pentru noi Spania e practic a doua casă— principalul scop e să nu te bazezi doar pe banii cu care ai plecat la drum. Noi am avut noroc, dar exista riscul să treacă luni bune până să ne găsim job-uri, iar banii zboară văzând cu ochii, bancnotă după bancnotă.

Pentru a ne acomoda rapid ne-a prins bine cunoașterea limbii, dar în special faptul că am păstrat contactul, cât ne-am aflat România, cu prietenii spanioli și români pe care ni-i făcusem în cei 6-7 ani cât am locuit aici, în trecut.

Văzându-ne cu sacii în căruță, ne-am desfăcut bagajele și am așezat fiecare lucrușor la locul lui în cea care urma să ne devină casă pentru cel puțin câteva luni.

Biroul, Spania

Regret deocamdată doar faptul că nu i-am găsit și desktop-ului un loc printre bagaje, însă până una-alta mă mulțumesc cu laptopul, tastatura mecanică și monitorul, pe care am reușit să le strecor printre haine și oale.

Noua mascotă

Ne-am cumpărat chiar și o nouă mascotă, un micuț roborovsky. Acum doarme dus, că toată noaptea a alergat rotița.

Cineva ne-a recomandat un purcel, că aici se poartă, dar riscam să ne trezim cu el în cuptor…

Am fi preferat perușii, de care ne-am atașat foarte tare, însă conform veterinarului aceștia riscau să nu facă față drumului lung și a pauzelor extrem de scurte, fiind astfel nevoiți să ne despărțim de ei.

De ce am preferat Tomata…

Mult mai ușor ar fi fost să venim cu avionul, dar ca și costuri am fi ieșit la fel, mare parte din lucrurile pe care le-am adus cu noi ar fi rămas acasă și n-am fi dispus de Tomată, care mi-e absolut necesară aici în condițiile în care locuiesc la 53 km distanță de job, la 30 de minute cu mașina, traseu pe care altfel l-aș fi făcut în aproape 2 ore schimbând 3 mijloace de transport.

În fine, suntem bine, mulțumim!

34 Comentarii

  1. Azi dimineata la cafea, ma gandeam sa iti spun sa faci un articol despre plecarea ta, gandim la fel 😀 . Ma bucur pentru voi . Nu renunta la blog!

  2. Succes in continuare va doresc si sper ca lucrurile sa se aseze de la sine, stabilizandu-va pe plan personal si profesional.
    Multa bafta!

Lasă un răspuns

*

Acest blog folosește cookie-uri! Continuând navigarea acceptați acest lucru. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close