Cum am picat „traseul” la examenul auto

Cu câteva zile în urmă vă relatam că ard de nerăbdare să dau proba practică, drept urmare m-am prezentat la DRPCIV și am solicitat o reprogramare. Mi-a ieșit din prima, fără a invoca motive divine sau pământești. Am dat marți, probabil cu cel mai OK polițist examinator din București, dl. Culea.

Examinarea propriu-zisă a început la 10:27 și s-a încheiat la 10:33. După ce am pornit de pe loc, examinatorul m-a anunțat calm: „La următoarea intersecție nesemaforizată, executăm virajul la dreapta!”. M-am încadrat frumos pe prima bandă și, fiindcă veneau mașini din stânga, am așteptat.

vwg7

După vreo 40 de secunde în care am fiert în suc propriu așteptând finalul coloanei de mașini, observ că în stânga, la vreo 100m distanță de intersecție, mașinile se opresc pentru a permite pietonilor să traverseze. E momentul meu, îmi zic. Bag în viteză, reîntorc privirea spre stânga și mă asigur că am drum liber, întorc capul spre dreapta, tot liber. Ridic piciorul de pe ambreiaj și pornesc.

Continuarea…

La Paștele cailor „sala”, de Moș Nicolae „traseul”

În București, pentru că-i capitală europeană, te aștepți ca lucrurile să decurgă rapid, însă nici vorbă, de cele mai multe ori totul se face infinit mai lent decât în provincie. De exemplu, eu am terminat școala de șoferi pe 22 august. Pe 23 —da, de Paștele cailor— m-am prezentat cu dosarul pentru a da proba teoretică. După câteva ore de stat la o coadă cât istoria României, am dat teoreticul și m-am așezat la alta, cea pentru programarea la traseu.

DRPCIV

În România, statul la coadă e sport național, așa că m-am conformat și-am profitat de ocazie pentru a mai asculta un episod al Serial. Când în sfârșit mi-a venit rândul și-l văd la ochi pe cel de la ghișeu, mi se dă de ales între a da examenul „De Moș Nicolae”, sau „Înainte de sărbători”. Glumiți, nu?, l-am întrebat. „Nu, chiar deloc! Uitați, n-am altă dată liberă, e lipsă de personal…”

Continuarea…

Speed taxi, am două recomandări pentru aplicația de mobil!

Dacă Zoso cere posibilitatea de a evita Loganurile, eu am doleanțe mult mai pământești, mai în ton cu realitatea: vreau chat cu taximetristul și avertisment pentru taximetriștii care renunță la o comandă în traseu spre clientul care i-a chemat. Iată un exemplu de situație frustrantă:

Văzând că n-am nici o șansă să conving un taximetrist să facă o cursa mai scurtă de 10 KM, iar la telefon de multe ori aștept ca-n gară, am început să chem taxiul prin aplicație. Le-am încercat, rând pe rând, pe toate, până m-am convins de fiecare și-am rămas client fidel al celei de la Speed taxi, singurii care vin aproape de fiecare dată în ambele locații unde am, de regulă, nevoie de o mașină.
Continuarea…

Taximetriști de București

La Aviatorilor am ajuns uzi leoarcă după o vizită la grădina zoologică năruită de vremea rea. Eram 4, doi copii și doi adulți, toți zgribuliți de frig. Vedem taxiuri parcate, parcă prea multe pentru cât de aglomerată era zona. Încrezători, ne îndreptăm, în fugă, spre cel mai apropiat, deja cu gândul la ceaiul fierbinte de acasă, la haine uscate, la… raiul pe pământ.

taxi

Ajuns lângă mașină, deschid portiera și-i adresez celui de la volan, un nene la vreo 50 de ani care abia se deslușea prin fumul albăstrui de țigară, că vrem să ajungem în Drumul Taberei, „lângă Moghioroș”.
Continuarea…

Therme București, un SPA prea românesc, prea ca la țară…

De la Therme București, prezentat drept „cel mai mare SPA din Europa de Est″, te aștepți să fie un complex de relaxare la care să revii cu drag, în care să-ți descrețești fruntea și să uiți, măcar pentru câteva ore, de stres, ambuteiaje și agitație. Dar, din păcate, realitatea e alta.

Therme Bucuresti

N-am să vă vorbesc despre prețuri, nici despre cum e structurat complexul și nici despre ce poți face odată trecut pe sub dușul care te așteaptă la ieșirea din vestiar, ci am să vă descriu câteva experiențe trăite acolo în puținele ocazii în care i-am trecut pragul.
Continuarea…

Am terminat despachetatul (noul birou)

Operațiunea „Mutarea”, începută sâmbătă și încheiată parțial astăzi, a durat destul de mult fiindcă mi-am distras atenția cu tot felul de lucruri pamântești, că știți cum e: nu ne-am văzut de mult și-n plus m-au mai și ajutat cu descărcatul lucrurilor, altfel n-aș fi terminat nici astăzi.

biroul

Noul birou arată după cum poate fi observat mai sus. Am spațiu suficient pentru a-mi tine florile și lucrurile aproape, pentru a dansa un vals, sau pentru a-mi permite aroganța de a lucra în aceeași încăpere cu un televizor pe care oricum nu-l voi porni niciodată.
Continuarea…

Acest blog folosește cookie-uri! Continuând navigarea acceptați acest lucru. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close