La pescuit pe Acumularea Vișa (Lacul Ocna Sibiului)

Cunoscut printre localnici cu numele de Lacul Ocna Sibiului, Acumularea Piscicolă Vișa este situată pe râul cu același nume, la nord-est de Ocna Sibiului, pe partea dreaptă a DJ1068, mai exact între Ocna Sibiului și Lacurile Mândra, imediat după trecerea la nivel cu calea ferată.

Lacul a devenit renumit printre pescarii locului datorită „cărășoilor de 2 kile” și a convingerii că nu a mai fost „recoltat” de aproximativ 10 ani. În ciuda peisajului mirific, apa lacului este mai mereu tulbure iar mâlul este negru și pute îngrozitor a cloacă.
Continuarea…

Muzeul din curtea casei…

Ieri, fiindcă simțeam nevoia unei plimbări relaxante după multe ore în fața calculatorului, am acceptat invitația la o plimbare în afara orașului. Inițial nu prea știam unde o să mergem și ce o să facem acolo unde vom ajunge dar, odată urcați în mașină, cineva a propus să dăm o fugă până la Ocna Sibiului. Nimeni n-a protestat. Pentru noi era mai importantă plimbarea decât obiectivul.

Ajunși în Ocna Sibiului ne-am oprit chiar în fața la Centrului de Informare Turistică pentru a cere indicații. Categoric, având în vedere perioada anului, acesta era închis. Din fericire, o hartă a orașului pe care, apropo, doar cartografii ar fi știut cum să o interpreteze, indica prezența unui muzeu; dar am avut noroc.

Fix înainte de a porni pe drumul greșit, pe o bicicletă ruginită, de undeva, a apărut un bătrânel foarte amabil care a știut să ne indice drumul corect. Cinci minute mai târziu ne aflam în fața unei porți deasupra căreia, o tablă maronie, scrisă de mână, ne informa că am ajuns la destinație. Am sunat la poartă și am așteptat cuminți, în lătratul unui cățel speriat, ca un angajat al muzeului să ne deschidă. Deoarece am crezut că e vorba de muzeul amplasat într-o casă memorială, imaginați-vă ce surprinși am fost atunci când poarta ne-a fost deschisă de o doamnă de vreo 50 de ani, echipată ca orice altă gospodină.

Doamna și-a cerut scuze și ne-a rugat să-l așteptăm pe „Aurel”. Ne-a mai spus, fără ca noi să cerem explicații, că Aurel, neavând mare lucru de făcut prin ogradă, lenevise puțin mai mult decât de obicei, în pijamale. Iarăși am așteptat cuminți și, în scurt timp, Aurel, un domn cărunt, simpatic, la vreo 50 de ani, după ce s-a prezentat, ne-a strâns mâinile și ne-a invitat să-i vizităm colecția muzeală personală.

Muzeu Ocna Sibiului

Domnul Aurel Achim a fost șofer. Când s-a pensionat, împărtășind „pasiunea fratelui de la Alba”, a început să colecționeze obiecte și mașinării din istoria civilizației tehnice din România. În cei șapte ani în care au trecut de atunci, dl Aurel a reușit să adune în propria curte o colecție impresionantă de obiecte, de la monezi la aparate foto cu burduf fabricate cu aproape 100 de ani în urmă, războaie de țesut, prășitori și batoze.
Continuarea…