Numa’ zic, nu dau cu parul!

Îmi place să cred despre mine că sunt un tip care-i „citește ușor” pe cei din jur, dar câteva experiențe recente mi-au dat de înțeles că mă pricep mult mai bine la fizică cuantică. Lipsa de educație elementară o remarci peste tot, dar cu precădere la români, iar justificarea este una cât se poate de absurdă: nouă, ca nație, ne este greu să spunem nu, să pretindem mai mult, să recunoaștem că am greșit sau că „stăm prost cu banii”.

plec la Bucuresti

Fiindcă nu-mi stă în fire să fac promisiuni pe care nu le pot ține, îmi calculez foarte bine totul, de la timp la bani. N-am să-ți promit că ajung la 10:00 în cutare loc dacă știu că există o cât de mică probabilitate ca acest lucru să nu se întâmple.
Continuarea Numa’ zic, nu dau cu parul!

Ce urăsc cel mai mult la „utilizatorii” Ubuntu

În ciuda a ceea ce au înțeles ori au vrut să înțeleagă unii, am avut primul contact cu Ubuntu pe vremea când cea mai rapidă conexiune la Internet din Spania era ADSL doar cu numele, renumită pentru deconectările extrem de dese și modem-urile USB pe care puteai prăji liniștit ouă, dar și prețurile care nu coborau sub 13.000 de pesetas (aproximativ 80€).

modem telefonica

Pe atunci, singura posibilitate de a obține Ubuntu era să completezi un formular și să aștepți să-ți ajungă CD-ul prin poștă, atunci când îți venea rândul, că erau mulți doritori și putini binevoitori care să doneze și inscripționeze acele CD-uri. În aceste condiții CD-ul ajungea în câteva luni, uneori inclusiv după data lansării unei noi versiuni.
Continuarea Ce urăsc cel mai mult la „utilizatorii” Ubuntu