Examenul auto, câteva sfaturi utile pentru examen, dar și despre primii 200 de km „de permis”.

Recapitulare pentru cei interesați de subiect, dar care au ajuns pe blog mai târziu: în 23 august 2016 am susținut și promovat proba teoretică, m-au programat la proba practică pe 6 decembrie. Mi-am reîncercat norocul în octombrie, m-au reprogramat pe 18 octombrie, dată la care am ratat ocazia de a deveni conducător auto. A trebuit reachitată taxa de examen și reînnoit cazierul judiciar.

De asemenea, au fost necesare trei ședințe de condus și o adeverință doveditoare. Două săptămâni mai târziu (perioada minimă de pauză impusă prin codul rutier), obțineam cea de-a doua șansă de a susține proba practică pe 3 ianuarie 2017 la ora 08:00, adică marțea trecută.

examnen auto

A fost ger, dar nici n-a plouat, nici n-a nins. La ora 08:00 s-a făcut tipica prezență, fiecare polițist examinator citind de pe o listă numele a 15-20 de candidați. Eu am nimerit la al doilea, un individ ciudățel. Ne vorbea nouă, dar privea în pământ; n-am reușit să-mi dau seama dacă se comporta așa din aroganță, teamă sau timiditate.

Continuarea…

Cum am picat „traseul” la examenul auto

Cu câteva zile în urmă vă relatam că ard de nerăbdare să dau proba practică, drept urmare m-am prezentat la DRPCIV și am solicitat o reprogramare. Mi-a ieșit din prima, fără a invoca motive divine sau pământești. Am dat marți, probabil cu cel mai OK polițist examinator din București, dl. Culea.

Examinarea propriu-zisă a început la 10:27 și s-a încheiat la 10:33. După ce am pornit de pe loc, examinatorul m-a anunțat calm: „La următoarea intersecție nesemaforizată, executăm virajul la dreapta!”. M-am încadrat frumos pe prima bandă și, fiindcă veneau mașini din stânga, am așteptat.

vwg7

După vreo 40 de secunde în care am fiert în suc propriu așteptând finalul coloanei de mașini, observ că în stânga, la vreo 100m distanță de intersecție, mașinile se opresc pentru a permite pietonilor să traverseze. E momentul meu, îmi zic. Bag în viteză, reîntorc privirea spre stânga și mă asigur că am drum liber, întorc capul spre dreapta, tot liber. Ridic piciorul de pe ambreiaj și pornesc.

Continuarea…

La Paștele cailor „sala”, de Moș Nicolae „traseul”

În București, pentru că-i capitală europeană, te aștepți ca lucrurile să decurgă rapid, însă nici vorbă, de cele mai multe ori totul se face infinit mai lent decât în provincie. De exemplu, eu am terminat școala de șoferi pe 22 august. Pe 23 —da, de Paștele cailor— m-am prezentat cu dosarul pentru a da proba teoretică. După câteva ore de stat la o coadă cât istoria României, am dat teoreticul și m-am așezat la alta, cea pentru programarea la traseu.

DRPCIV

În România, statul la coadă e sport național, așa că m-am conformat și-am profitat de ocazie pentru a mai asculta un episod al Serial. Când în sfârșit mi-a venit rândul și-l văd la ochi pe cel de la ghișeu, mi se dă de ales între a da examenul „De Moș Nicolae”, sau „Înainte de sărbători”. Glumiți, nu?, l-am întrebat. „Nu, chiar deloc! Uitați, n-am altă dată liberă, e lipsă de personal…”

Continuarea…