Complexul Turistic Carmina din Rânca, sau despre când ajunge zgârcitul proprietar de pensiune

Cu o duzină de zile în urmă, într-o zi de vineri ca oricare alta, mă sună Mr. Cristescu să-mi propună un „road trip” teleleu, adică genul acela de călătorie în care-ți petreci ziua-n mașină admirând peisajele prin parbriz. „Sigur, da cum să nu… du-te tu că eu te-aștept!”.

Îl înduplec până la urmă să nu ne întoarcem tot sâmbătă, ci să rămânem peste noapte acolo unde o să ajungem, pe motiv ca altfel nu o conving pe proaspăta doamnă Sucilă că e o idee bună. Stabilim totodată și destinația: Transalpina.

transalpina

Sâmbătă ne trezim cu noaptea-n cap, că „I-am zis să vină la 8:00 și nu e frumos să-i facem să aștepte!”. Cu vreo 20 de minute înainte de plecare, îi fac Oanei instructajul de protecția muncii: „Vezi că ăsta conduce de zici că-l urmăresc mascații! Bagă un Emetostop și pune vreo două pungi în poșetă, mai bine să fie decât să le ducem dorul…”.

Continuarea…

Sărata-Monteoru, cealaltă față

Se anunța un weekend torid, unul pe care nu voiam să-l consumăm în București, ci undeva, oriunde altundeva, departe de gri, de noxe, de aglomerări. Păcat că Oana lucra vineri, altfel ne-am fi învârtit de-un loc în mașina d-lui Cristescu; nesuferitul pleacă, până la urmă, joi.

balaceala

Sărata!!! Hai să mergem la Sărata! Sărata-Monteoru e genul de stațiune la care mergi să te revigorezi, marea mai mult te moleșește… Vara e de mers la munte, la mare se merge când se numără bobocii, nu pe căldura asta! Acum se merge… greu, ați văzut ce-i pe autostradă…
Continuarea…