blog despre ce-mi ocupă timpul
Deși activat, accesul root (administrator) al versiunilor Kali Linux pentru mașinile virtuale nu e restricționat în vreun fel. Cel mult, pentru executarea anumitor instrumente ori scripturi ți se va cere introducerea parolei contului Kali.
Din comoditate, dar încurajat și de celelalte măsuri luate, utilizez Kali Linux doar de pe contul root, iar una dintre măsurile de securitate luate a fost configurarea unei parole pentru acest cont. Setarea se face din Terminal, linia de comandă a Linux.
Pe scurt, în cazul soluțiilor de virtualizare, „realizarea unui snapshot” este acțiunea prin care se realizează extrem de rapid o copie de siguranță la care se va putea apela ulterior pentru a readuce o mașină virtuală la stadiul avut la momentul realizării acestuia.
De altfel, pentru găzduirea web preferam serverele virtuale pentru această caracteristică. Poți strica orice, instala orice actualizare ori aplicație fără a risca, iar dacă ceva nu funcționează conform planului, în doar o secundă restaurezi și-ți continui activitatea ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Un avantaj important al folosirii mașinilor virtuale îl oferă funcția de import/export integrată în soluțiile de virtualizare. În VirtualBox aceasta poate fi accesată din meniul File » Import Appliance / Export Appliance. Putem importa o mașină virtuale în două feluri: prin click pe opțiunea dedicată aflată în meniu file:
Ori deschizând fișierul *.ova al acesteia:
Fiindcă urmează să public o serie de tutoriale bazate pe mașini virtuale, voiam să mă asigur că toată lumea știe cum să creeze una, așadar voi începe prin a explica instalarea VirtualBox, unul dintre cele mai bune programe cu care putem crea PC-uri virtuale în propriul computer.
Computerele virtuale pot fi utilizate, de exemplu, pentru a testa cu ușurință alte sisteme de operare, pentru a testa programe și configurații, pentru a folosi programe incompatibile cu sistemul de operare instalat în PC, etc.
Odată cu distribuțiile Linux am plimbat prin laptop și mașinile virtuale create în VirtualBox, iar în una dintre aceste ocazii m-am panicat rău văzând la pornirea mașinii virtuale problematice mesajul de eroare VD: error VERR_FILE_NOT_FOUND.
Deși la prima vedere nu-ți dă de înțeles acest lucru, rezolvarea e cât se poate de simplă: ștergi din VirtualBox mașina virtuală în cauză și creezi una nouă identică, muți în folderul acesteia HDD-ul virtual al celei care dădea eroare și i-l atașezi.
Microsoft a inclus în Windows 10 soluția de virtualizare Hyper-V, până nu demult disponibilă doar în versiunile Windows Server. Prin intermediul acesteia putem crea, în computerele cu hardware compatibil, alte computere virtuale (mașini virtuale) în care vor putea fi instalate și testate sau utilizate alte sisteme de operare, inclusiv distribuții GNU/Linux.
Pentru a putea instala și folosi Hyper-V în propriul computer, în construcția acestuia trebuie să se regăsească un procesor cu tehnologie VT-x, iar virtualizarea hardware să fie activată în BIOS. Pentru a vă asigura că procesorul îndeplinește această condiție, în cazul în care nu sunteți siguri de acest lucru, puteți apela cu încredere la CPU-Z.
Continuarea…
