Trei pași înapoi

Pentru că nu are rost să vă răpesc mai mult timp decât cel strict necesar, am să trec direct la subiect. Ideea e că de vreo 2-3 luni fac tot felul de calcule și întotdeauna îmi dă cu virgulă.

E, probabil, un rezultat al dezamăgirilor avute pe plan profesional, în sensul că am renunțat la un proiect la care muncisem de când am sosit în capitală. Sau a faptului că am renunțat din cauze străine mie, că aveam de ales între a renunța sau ceda fizic și psihic.

Foto: Eréndira Tovar

Se spune că fiecare sfârșit e un nou început, pentru mine a fost ceva mai mult de atât. Am realizat, cu această ocazie, pe cine pot conta. Am început, contrar felului meu de a vedea lucrurile, să le dau dreptate celor care spun că „Într-un business, unde-s doi, unu-i în plus”.

Spunând toate asta sunt, probabil, nerecunoscător, aspru și obraznic. Nerecunoscător celor care au pus umărul din prima zi, aspru cu cei care au crezut în ideea mea, și obraznic față de cei pe care nu i-am convins. Nimeni nu-i perfect, nici eu nu sunt.

Blogul, după cum ați remarcat, a trecut pe un plan nici măcar secundar. Pentru început am renunțat la a mai colabora cu magazinele. Unii dintre voi mi-ați reproșat că l-am transformat într-o tarabă, nu vă contrazic, tocmai de aceea le-am transmis magazinelor partenere că mă voi rezuma la recenzii. De server se găsesc bani sau sponsori, nu se pune problema.

recenzii

Concursuri vor mai fi doar după regulile cerute de voi, doar pentru voi. Urăsc să văd cum, la fiecare concurs, se înscriu zeci de persoane care n-au mai comentat veci aici, dar au dat un share și au, conform regulilor impuse de magazinul partener, mai multe drepturi decât voi.

Dacă link-ul și mențiunea din recenzie nu le vor ajunge, n-au decât să-mi trimită curierul la ușă; le-am promis că-l voi aștepta cu produsul intact, împachetat cu grijă. În plus, sunt sătul de negocieri, solicitări și condiții aberante.

va caut eu

Totodată mi-am pierdut și cheful de a percepe blogul ca pe o obligație. Da, știu, „trebuie să scrii zilnic dacă vrei să fi mare!” Nu mulțam, mi-e bine mic! Săriți voi, ăștia care vreți să fiți mari, din job în Live Writer. Eu parcă aș începe să dorm mai mult de 3-4 ore pe noapte.

E nejust și dureros să-i îndepărtez pe cei dragi din pricina blogului. Să le cer să tacă atunci când le sunt, după ore de absență, prin preajmă. Blogul era, parcă, despre relaxare, despre o activitate făcută strict din plăcere, de făcut când poți, când vrei, cum vrei și cum îți place.

Ce pot să promit e că blogul va reveni la statutul de hobby, la activitate „pro bono”. Conform descrierii care atârnă sub logo, va rămâne un blog despre ce-mi ocupă timpul, cu diferența că va fi scris în timpul nefăcut liber dinadins. Despre ce voi scrie, când și cum, vom vedea.

Deocamdată am alte priorități. Am o engleză de îmbunătățit, niște cursuri de terminat, câteva examene de dat, permis de obținut, nuntă de făcut, concediu de consumat.

Nu e ca și cum acesta ar fi „blogul” și, dacă nu mai scriu eu, nu ați mai avea ce citi de mâine; pur și simplu simțeam, din respect pentru voi, datoria de a vă oferi aceste explicații.

Tags: ,

14 Comentarii

  1. Ordonează-ți prioritățile și vezi-ți de viața, nu datorezi nimănui nimic. În afară de situația în care datorezi cuiva ceva.

  2. Cristian, în primul rând îți doresc să îți duci la capăt toate planurile, apoi, dacă mai este timp, mai scrie din când în când câte ceva și pentru noi.
    Oricum, BAFTĂ !

  3. Familia pe primul loc !
    Si nu uita —- nu iti ridica nimeni statuie !
    Inca ceva : elimina-i din lista de asa-zisi prieteni pe cei care te suna sau te cauta doar cind au nevoie !
    Iti spun astea din proprie experienta , concret : sint plecat de peste aprox. 30 de ani si NIMENI pina acum nu m-a sunat sau cautat sa ma intrebe daca am nevoie de ceva sau daca sint sanatos.
    Toti m-au cautat cind au avut ei nevoie , asa ca le-am taiat ceapa la nas .
    Inca o data spun —- sa te intereseze doar familia ta , restul este egal cu zero !

  4. Eu nu aş considera că eşti „…probabil, nerecunoscător, aspru și obraznic„, ci doar cei care nu te cunosc (suficient) şi care nu te apreciază la adevărata valoare pot considera aceste „calităţi” ca fiind ale tale, de cele mai multe ori fiind vorba de invidie, prostie sau rea voinţă. Apropos de invidie, mai nou nu se mai spune „să moară capra vecinului…„, acuma pe criză se spune „să moară vecinul ca să-i iau capra…„.
    Vremile de acum sînt tare ciudate (asta ca să nu mă exprim mai direct). La fel şi majoritatea celor cu care ai de-a face, într-un fel sau altul. De cele mai multe ori, aplicarea regulii „cel mai dăştept cedează” m-o salvat din multe situaţii în care mi-aş fi complicat inutil existenţa – fizic şi mental.
    Cît priveşte blogul, în care ai investit enorm de mult timp, eu personal garantez că voi ramîne un cititor fidel şi (ca şi pînă acum) din cînd în cînd un commentator mai cîrcotaş. Pentru că apreciez lucrurile bine făcute, apreciez talentul, pasiunea şi entuziasmul – doar că toate acestea au şi ele o prioritate a lor pentru care există priorităţi şi mai prioritare(!).
    Şi pentru că tot vrei să îmbunătăţeşti engleza(!), o adaptare după un celebru serial de televiziune: Good night, CristianLS.ro, wherever you are !
    BAFTĂ !

  5. Casă de piatră și fă ce-i mai bine pentru tine. Eu după 5 ani de lucrat cu cineva cot la cot sau mai bine zis eu mai mult și pățit faze nasoale, am ajuns să constat că Universul le așează fain pe toate astfel încât ți se întâmplă ce-i mai bun la momentul potrivit și că uneori sacrificiile nu-și au rostul, așa că sănătatea ta e mai importantă.

    Good luck în continuare. Chiar dacă scrii mai rar, măcar scrii 🙂

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.