Ce urăsc cel mai mult la „utilizatorii” Ubuntu

În ciuda a ceea ce au înțeles ori au vrut să înțeleagă unii, am avut primul contact cu Ubuntu pe vremea când cea mai rapidă conexiune la Internet din Spania era ADSL doar cu numele, renumită pentru deconectările extrem de dese și modem-urile USB pe care puteai prăji liniștit ouă, dar și prețurile care nu coborau sub 13.000 de pesetas (aproximativ 80€).

modem telefonica

Pe atunci, singura posibilitate de a obține Ubuntu era să completezi un formular și să aștepți să-ți ajungă CD-ul prin poștă, atunci când îți venea rândul, că erau mulți doritori și putini binevoitori care să doneze și inscripționeze acele CD-uri. În aceste condiții CD-ul ajungea în câteva luni, uneori inclusiv după data lansării unei noi versiuni.

Ați putea crede că acesta era un motiv de supărare, dar nu era, ci din contră, eram încântat de posibilitatea de a cunoaște detaliile celei care pentru mine era „noua versiune”. Am început cu Ubuntu 5.04 și continuat versiune după versiune până la cea pe care o folosesc acum, 14.04.2.

S-au schimbat multe în acest timp, iar aici mă refer strict la filozofia Ubuntu. Ghidat de Canonical, Ubuntu s-a îndepărtat de Debian, de Gnome, dând adesea impresia că și-a uitat originile și scopul, pornind pe un drum paralel, devenind din foarte multe puncte de vedere un alt Windows.

Chiar dacă a suferit pierderi, comunitatea Ubuntu a continuat să existe, neobosită când venea vorba de popularizarea acestei distribuții care a dat naștere a sute de alte proiecte derivate. Din acest motiv Ubuntu este actualmente cea mai renumită distribuție GNU/Linux, cunoscută și urâtă în egală măsură. Ubuntu a devenit un cult, o religie.

Degeaba încerci să-i spui unui fan Ubuntu că distribuția sa iubită are probleme cu carul, că nici după 10 ani nu ai parte de un ecran de boot demn de un sistem de operare cu această vechime, el va încerca să găsească întotdeauna scuze și să-ți spună că ești prea prost pentru a folosi Ubuntu.

Vrei comoditate? Ai pretenții ca laptopul pe care l-ai achiziționat cu Ubuntu să funcționeze la întreaga sa capacitate? Clar ești prost!

Această atitudine, aceste reacții avute atunci când cineva semnalează o problemă sau o neregulă, nu ajută cu nimic, pe nimeni. Nu-i faci o favoare ecosistemului Linux înjurând Windows, nici numindu-l pe acesta din urmă”Wingoz”, denigrând utilizatorii săi ori pe cei care semnalează probleme în Ubuntu care nu ar trebui să existe după atât amar de ani!

Apropo de asta, în urmă cu vreo doi ani am rugat un prieten care se dădea mare utilizator de Linux să mă ajute să rezolv o problemă simplă în CentOS. S-a chinuit omul vreo 3 ore, nimic de zis, dar fără niciun rezultat. Am insistat câteva zile la rând, dar de fiecare dată era ocupat. La un moment dat mi-am pierdut răbdarea și i-am trimis prin cele trei rânduri care descriau rezolvarea problemei.

N-a înțeles despre ce este vorba, așa că s-a supărat.

Asta urăsc cel mai mult la „utilizatorii” Ubuntu, aerele de pricepuți, de atotștiutori, de superiori celor ce folosesc #oricealtcevainafaradelinuxinspecialwindows. Când aveți de-a face cu astfel de specimele întrebați-i așa, pe nepusă masă, cum setezi rezoluția grub-ului la 1920×1080, sau cum faci ca Ubuntu să nu mai afișeze la oprire și pornire texte colorate, ci un logo frumos. Dar nu, nu le dați timp să „googălească”, altfel nu va mai avea niciun farmec…

5 Comentarii

    1. Cea mai bună nu există. Cea mai stabilă e Debian, dar Debian e și cea la care ajung noutățile mai greu, inclusiv driverele. Cea care împacă „și varza și capra” e ArchLinux, dar e mai putin prietenoasă cu un utilizator novice.

      Pentru început sunt OK Linux Mint (derivată din Ubuntu), Antergos (Derivată din ArchLinux), sau openSUSE, indicată în special pentru Desktop.

  1. ce sa faci unii se dau si ei savanti daca au invatat cateva comenzi in terminal , in schimb cei asi in IT dau sfaturi decente de bun gust , e ceva asemanator cu emisiunea auto in care se vorbea de bizonii din trafic daca ati vazuto

Lasă un răspuns

*