O vorbă bună n-ar fi spus, niciunul…

Ațipisem. La un moment dat, în apropierea blocului s-a auzit o bubuitură atât de puternică încât am sărit ca ars din pat. În mai puțin de o secundă eram mai treaz ca niciodată. Auzeam strigăte în stradă și primul gând mi-a fugit la un posibil accident. Speram să n-am dreptate. Am deschis geamul și am văzut o mașină distrusă în plină intersecție, chiar pe trecerea de pietoni. Nu cred în Dumnezeu și nici nu sunt un credincios, dar în acele momente pur și simplu mă rugam, habar n-am cui, ca totul să fi fost doar o sperietură pentru cei implicați. Aș fi vrut să cobor, dar prezența mea n-ar fi ajutat cu nimic. După cum tocmai v-am spus, trotuarele erau pline de oameni care fie se mulțumeau să privească, fie roiau în jurul autovehiculelor implicate în accident.

Înainte să ajungă pompierii, ambulanța și Poliția, mulți dintre cei adunați au început să strige și să-l insulte pe soferul din autoturismul cel mai șifonat. Din toate părțile se auzeau oameni care credeau că au ceva de spus! Oameni care simțeau că trebuie să pună ceva!

— Mă boule, striga o cucoană, era cât pe ce să omori femeia asta, dobitocule!

— Handicapatule, striga un tip aflat pe cel mai apropiat trotuar, cine mă-ta ți-a dat ție permisul mă, de conduci ca la mă-ta-n curte!?!

— Criminalule, se băgă altul în seamă, așa se conduce mă?!? E trecere de pietoni mă boule!

Ca din senin, apare și vecina de alături la fereastră, curioasă de cele întâmplate. Schimbăm două, trei vorbe, după care îmi trântește următoarea:

— Mă, dacă moare careva, sigur nu-i un pensionar de-ăsta cu pensie de 30 de milioane, că pe ăștia nu-i ia Dumnezeu niciodată. Doar tineri ia!

Gândul mi-a zburat automat la bunica mea și bunicii Oanei, toți trecuți de 70 de ani. Cum naiba poate cineva să-și dorească să moară cineva ca ei? Ce trebuie să bată în pieptul tău pentru a gândi așa? Ce? Inima oricum nu-i!

Aș fi vrut să-i spun vreo două, dar am scrâșnit din dinți, mi-am luat rămas bun și am intrat în casă înainte să spun ceva ce-aș fi putut să regret mai târziu. Timp de câteva minute am rămas gândindu-mă la ea și la cei din stradă care, înainte de a se îngrijora de viața persoanelor implicate în accident, nu făceau altceva decât dea frâu liber frustrărilor și furiei.

N-am auzit pe nimeni să întrebe șoferul sau pasagerii dacă sunt OK, dacă au nevoie de ceva, dacă îi pot ajuta cu ceva. Nu! Se mulțumeau să privească și să-și verse nervii pe un om aflat în cele mai grele clipe din viața lui.

Mi-e silă de societatea în care trăiesc! Mi-e silă de ceea ce suntem, de ceea ce am ajuns! Ne merităm sărăcia, problemele și necazurile care se abat asupra noastră. Le merităm cu vârf și îndesat, să nu vă îndoiți de asta!

Vinovat sau nu, omul avea nevoie ajutor, măcar de-o vorbă bună. Dar nu, nimeni, absolut nimeni nu și-ar fi făcut griji pentru el. Nimeni n-ar fi spus măcar o vorbă bună…

4 Comentarii

  1. in ziua de azi pe nimeni dintre semenii nostri (ma refer la clasa de jos) nu-i intereseaza de greutatile prin care trecem, cu atat mai putin pe politicieni care ar trebui sa ne inteleaga si sprijine ca de aia manca si fac p*** mare pe spatele nostru si merg in vacante care mai de care extravagante si daca si de Dumnezeu uitam, atunci chiar ca suntem singuri. Pe zi ce trece tot mai multa rautate exista, chiar si la cei mici… trebuie cumva sa ne revenim!

  2. nasol accident si da ai dreptate ne meritam soarta,modul de a gandi si de a actiona a romanului intro situatie de conflict de orce natura este gresit ,nu suntem organizati ,nu avem un tel comun,fiecare se gandeste doar la individ ,la persoana lui ,sai fie lui bine.
    cu toate relele pe care lea facut ceausescu ,tind sa cred ca comunismul era mai bun,pt poporul roman,ori nu am invatat democratia ca nu am avut profesori buni ori dupa 25 de ani ne invatam singuri,sa spunem ca nu neau invatat dar majoritatea dintre noi au fost afara si sa vazut cum e democratia,nu avem scuze.pe roman doar cu bota il stapanesti ,cum facea ceausescu cu securitatea,
    iar cei care au ajuns bogati in tara asta din 90 in coace care au furat ce a ramas de la comunisti nu le mai ajunge nici acuma desi au milioane de lei ,fura in continuare de parca ar trai vesnic ,distruge tara si resursele naturale prin taeri de paduri ,si exploatari miniere cu impact devastator asupra mediului ,negandinduse ca sunt trecatori si ca au bani in conturi pt. 3 vieti.
    romanul e habsan,Egoist si ipocrit.nici puscaria nui mai sperie pe uni.
    si uite de unde am pornit si unde am ajuns
    suparator si frustrant

  3. Am patit-o pe o strada circulata din Buzau. Ma indreptam spre casa si un caine(zona cu multe case stanga/dreapta) mi-a iesit in fata pana intr-un metru. Frana corespunzatoare, impact si ceva sunet de tabla. Oprit, coborat. Cainele agoniza(talie medie), nu aveam ce sa ii mai fac sau sa il ajut. De pe trotuar, un fel de gica se uita la mine si incepe „asa ne omorati pe toti!”. Nu rezist, chiar daca imi tremurau mainile putin si i-o intorc „de ce nu l-a tinut in curte legat sau macar sa fie poarta inchisa pentru a nu ajunge in strada?”. A urmat un moment de gol, ala cu timp comprimat. A doua persoana, nu mai stiu de unde a exclamat: nu il baga in seama, nu aveai ce sa-i mai faci, ti-a sarit fix in fata! Mi-am recuperat placuta de inmatriculare(mi-a rupt doua picioruse care fixeaza numarul) si ajuns in fata blocului mi-am dat seama cat de mult m-au ajutat cuvintele acelui om pentru ca mi-a confirmat ca nu am fost totusi vinovat de cele intamplate. Am fost suparat in sinea mea pentru ca nu am prevazut asa ceva, nu am anticipat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.